Sa facem cunostinta :
- Cristina si Adrian
- Bucuresti, Romania
- Suntem Cristina si Adrian !Bine ati venit pe blogul nostru.Ideea de baza:calatoria. Ne place sa calatorim.In tara sau nu , valorile noastre , ale mele si sotului meu , sunt amintirile si fotografiile pe care le adunam din diverse destinatii.Ne organizam singuri:bilete de avion,hoteluri,obiective de vizitat etc. Suntem incantati sa va impartasim cate ceva din modul nostru de organizare ,experiente si mai ales din fotografiile adunate de prin calatoriile noastre!
24 august 2010
Japonia sau tara unde se traieste altfel - partea 1
Contrar tuturor obiceiurilor,voi incepe cu o concluzie:pe aceasta planeta exista un loc in care se poate convietui in armonie:oamenii cu oameni,cu natura,cu mediul inconjurator.Aceasta lume poarta un nume:Japonia.
Bine ati venit in aceasta lume !
Incep prin a spune ca Japonia inseamna reguli.Reguli pe care e recomandat sa le respecti fie ca esti la metrou,pe strada,in restaurant etc.Probabil ca fara aceste reguli , aceasta natiune nu ar exista.
Orasul Tokyo -東京 Tōkyō-inseamna o metropola imensa cu o populatie cat intreaga Romanie plus ceva de la vecini,unde gasesti o infrastructura fantastica,gradini japoneze unde frumusetea naturii este aproape sacra si unde presiunea pe oameni este foarte mare:se munceste zilnic,de luni pina duminica,de dimineata pana seara.Se munceste pt.natiune,pentru imparat.
Toata lumea stie cat de mult munceste japonezul.Ce se stie mai putin este faptul ca lucreaza in jur de 10 ore pe zi,petrece doar duminica cu familia si are dreptul la concediu 2 saptamani pe an.Fidelitatea lui fata de corporatia la care lucreaza,l-a determinat pe micutul japonez sa reduca perioada de concediu la 4 zile. O adevarata vanatoare de creiere pt.promovare!!
Intr-o lume dominata de barbati - dimineata ii vedeam "incolonati" la metrou sau la intrarea in sediul vreunei firme - femeile nu sunt pe picior de egalitate cu barbatii.De parca la noi ar fi !
Gurile rele spun ca munca femeilor tinde sa fie servila si de subordonare,ca se angajeaza pe salarii mai mici decat cele ale colegilor de sex opus si ca adesea sunt concediate ca o scuza a angajatorului ca nu pot sa le plateasca mai bine.Statutul femeii japoneze in campul muncii este destul de dur,in schimb in cadrul familiei ele detin puterea:sotul ii aduce salariul si ea imparte: bani de buzunar sotului - kozukai ,finantarea gospodariei,educatie copiilor etc.Si uite asa am descoperit ca exista o lege a compensatiei!Si ca dominatia masculina sa supravietuiasca chiar si in cadrul familiei , ei bine barbatul cel mai in varsta face primul baie in timp ce femeia cea mai tanara ,ultima.Si ordinea la masa pare sa fie cam tot aceeasi:sotul mananca primul,oaspetii si ceva mai tarziu femeia.....
Diferenta de fus orar dintre noi si ei este de 6 ore ,in plus desigur.Cu minimum de efort poti sa suporti usor aceasta schimbare.Drumul parcurs pina la destinatia finala a insemnat 11 ore de zbor cu KLM ,avion luat din Amsterdam.Am zburat peste Norvegia,Siberia si aproape toata Japonia.
Cea mai ciudata situatie traita in avion a fost aceea in care la noi fiind noapte - in jur de 1 - am fost intrebati de personal ce dorim sa mancam :"ice cream?"or "noodles?".Desigur,cea mai mare parte a pasagerilor erau asiatici si la ei era in jur de 7 dimineata.
Intrarea strainilor in tara lor este sinonima cu verificarea.Incepand din avion cand trebuie sa completezi 2 formulare in care declari banii,locul de cazare,adresa,nr.de telefon si raspunzi la o serie de intrebari , si terminand cu serviciul de Immigration unde esti amprentat,fotografiat si chestionat din nou despre locul de cazare,scopul vizitei,durata etc.
Daca totul este ok primesti si viza temporara.
Inainte de ridicarea bagajelor,mai completezi un formular,dupa care treci printr-un alt serviciu de verificari.Aceeasi poveste:bani,loc de cazare,adresa,nr.telefon,durata vizita,tara de unde vii.Desigur,de Romania nu prea s-a auzit pe acolo.Si sper ca asa o sa ramana.Desigur,stiti la ce ma refer.
Aeroportul Narita credeam ca inseamna agitatie,ca pe orice alt aeroport.Ei bine, nu.Toata lumea vorbea incet,calm si mereu multumea.Intrebai ceva,ti se raspundea si apoi ti se multumea.Multe multumiri cu care aveam sa ma obisnuiesc in cele 7 zile de sedere in Tokyo.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu